Sportul, în general, presupune sacrificii din toate punctele de vedere, dar echitaţia are nevoie de mai mult decât atât, are nevoie de efort, timp şi motivaţie. Echitaţia este un sport care combină plăcerea şi talentul, curajul şi determinarea. Înseamnă să rămâi în contact cu o fiinţă viguroasă şi plină de energie, dar inteligentă şi înţelegătoare în acelaşi timp. Călăria nu este doar un exerciţiu fizic, ea presupune o gimnastică a minţii şi caracterului, un exerciţiu al răbdării, blândeţii şi energiei.

Chiar dacă primele mele lecţii de echitaţie au fost de sărituri. Întotdeauna am iubit dresajul. Când ceilalţi copiii visau la cai sărind obstacole imense, eu întotdeauna am visat la cai făcând piruete la galop şi primiri.

Cred că dresajul este baza în toate disciplinele ecvestre; nu contează dacă doriţi să vă specializaţi în sărituri peste obstacole, probă completă sau dresaj. Am văzut atât de multe lecţii de sărituri în care călăreţii erau învăţaţi să întoarcă spre în afară capul cailor şi să îi lovească pentru a pleca la galop, mulţi dintre acei caii fiind atât de încordaţi încât ţopăiau tot timpul şi se speriau la cea mai mică adiere de vânt, încât am decis sa fac ceva diferit. Da, poţi forţa un cal să se supună, dar nu vei obţine niciodată dragostea sau respectul său.

Consider că nu există cai răi, doar călăreţi lipsiţi de tact şi experienţă. Orice cal poate fi antrenat dacă i se oferă suficient timp şi se crează o legatură între el şi călăreţ. Din acest motiv consider că lecţiile de călărie ar trebui sa înceapă în grajdi prin curăţatul cailor. Pentru mine nu există călărie fără o legătură strânsă între cal şi călăreţ, acesta fiind motivul pentru care consider că nu ar trebui să se schimbe caii între călăreţi.

Legătura dintre cal şi călăreţ este atât de profundă, încât, un cal poate da totul pentru călăreţul său, dar cu un alt călăreţ să fie de nerecunoscut şi mediocru. Poţi încăleca aproape orice cal şi să realizezi ceva banal, dar dacă vrei să fi cel mai bun trebuie să încaleci un cal cu care ai o relaţie foarte strânsă.

Calul meu este prietenul meu! Eu cred în respectul faţă de cal. Caiii ne oferă atât de multe încât este obligaţia noastră să le oferim înapoi măcar respectul şi recunoştinţa nostră pentu efortul lor deosebit. Este timpul ca noi, oamenii de cai să învăţăm să apreciem această binecuvântare pe care ne-o oferă - s-ar putea să iubeşti golful, tenisul sau un sport cu motor, dar nici clubul de golf, nici mingea de tenis şi nici maşina nu îţi va întoarce iubirea vreodată înapoi.

Pentru unii echitaţia este o artă, pentru alţii, este un sport, dar pentru mine înseamnă artă şi sport deopotrivă, putând fi oricare din ele, sau ambele în acelaşi timp. La sfârşit tot ce contează cu adevărat este să părăseşti arena de dresaj sau de sărituri ştiind că tu şi calul tău aţi dat tot ce aţi putut.

Anca Roman